Din nou acasa..................pentru cat timp?
silvana
miercuri, 16 iunie 2010
duminică, 13 iunie 2010
AM INTRAT IN ZONA CREPUSCULARA
Socializare....hm......da,ma pricepeam la asta.Virtuala...se poate?
Pana acum doua luni tot ce stiam despre pc era legat de "gugal","goagal" sau "gogol"(si nu vorbesc de scriitorul rus ci despre "prealuminatul" Berlusconi).
Intram,cautam cate ceva si iesam repede sa nu-mi prind urechile.
Acum,incerc sa ma integrez si eu in "societatea" virtuala si ma ia cu ameteala..
Se vorbeste cu mine intr-o limba necunoscuta mie.
Am primit puncte,paranteze,x-uri.....fratilor,incercati sa ma-njurati cu subtitrare,sa-mi pot insusi critica sau sa va multumesc.
Si nu stiu unde gresesc,eu incerc sa vorbesc politicos cu toata lumea.
Norocul meu e ca o mai prind pe fiica-mea care imi mai traduce cateva punctulete,dar tot raman cu o gramada de semne de intrebare.
Luati-ma usor si fiti blanzi cu mine.
sâmbătă, 12 iunie 2010
Beethoven - Fur elise
le sunt datoare prietenilor mei a caror joaca am stricat-o ieri.
ei se straduiau sa picteze ceva frumos.....si hop si eu cu bidineaua.
ei se straduiau sa picteze ceva frumos.....si hop si eu cu bidineaua.
joi, 10 iunie 2010
miercuri, 9 iunie 2010
INCEPUTURI
Fiecare zi parea o nesfarsita tortura.
Era studiata in continuare cu aceleasi priviri compatimitoare,acordandu-i-se aceeasi atentie exagerata din partea tuturor...Din partea tuturor,mai putin a lui...a profesorului.
-Cum te mai simti astazi, Arina?O intreba profesorul in fiecare dimineata, evitandu-i privirea.
-Mai bine, domnule profesor
-Bine pe dracu`, ii replica profesorul, iar cele din urma silabe puteau fi mai mult ghicite , caci profesorul parasise deja salonul.
Si din nou, cele doua smaralde, pareau sa se scufunde in oceanul de lacrimi din sufletul ei.
-Cum mai bine, Arina?Era randul doctoritei cu privirea blajina din prima zi.
-Ce are cu mine? Ce i-am facut ?
-Linisteste-te, Arina,tu nimic,se simte neputincios in fata bolii tale. Inca nu se cunoaste prea mult la nivel mondial...dar ai totusi incredere in el,stie ce face.
Si asa, ca intr-o pelicula derulata cu incetinitorul, se scursera doua saptamani de amar.
Dar organismul ei tanar se refacea putin cate putin.Ceru sa fie externata si sa-si continue tratamentul acasa.
Dulce libertate!
In aceea dupa amiaza, se deschise cerul, parca anume pentru ea, sa-si arunce pe pamant propriul ocean.
O binecuvantata ploaie calda de vara ii sarbatorea libertatea.
O intampina cu zambetul pe buze si picioarele desculte .
Ar fi topait asa desculta pe strazile ude...dar era prea curand .
Oricum, mergea din nou pe picioarele ei.
Traia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)