HAOS

Rasfoiesc cu tristete paginile jurnalului meu.Arata asa cum arata si viata mea.Dezastru.
Eu,atat de grijulie si ordonata cu lucrurile care ma inconjoara si atat de neglijenta si nepasatoare cu propria-mi viata.
Cum am permis,oare,haosului sa puna stapanire pe existenta mea?
Si de cate vieti as avea nevoie sa mi-o randuiesc la loc?
De parca as fi dormit adanc si-n lipsa mea,un uragan napraznic mi-a decorat viata dupa bunul sau plac.
Incerc sa adorm la loc cu speranta ca dimineata voi gasi iar ordine.
Dar noptile mele sunt tot mai scurte si minunea nu mai are timp sa se petreaca.
Ma simt inotand impotriva curentului intr-un rau tulbure si murdar.
Am obosit.
O tabla curata.De asta am nevoie.
Incerc sa sterg cu disperare,cu frenezie si speranta din memorie ultimele evenimente.
Dar in urma raman totusi umbre,zgarieturi,cicatrici.....si durere...durerea asta...
IL URASC!
Il urasc pentru dezastrul in care mi-a transformat viata.
Dar mai mult il urasc pentru noroiul cu care mi-a murdarit universul.
Urasc?....
Inseamna ca mai traiesc totusi!
Nu merita nici macar ura mea.
Cat despre viata mea....Si un tablou de Picasso poate reprezenta un haos daca nu stii sa-l privesti...