silvana

Take That - Babe

2010-06-16T06:44:00.000-07:00

Din nou acasa..................pentru cat timp?

AM INTRAT IN ZONA CREPUSCULARA

2010-06-13T01:20:00.000-07:00

Socializare....hm......da,ma pricepeam la asta.Virtuala...se poate?
Pana acum doua luni tot ce stiam despre pc era legat de "gugal","goagal" sau "gogol"(si nu vorbesc de scriitorul rus ci despre "prealuminatul" Berlusconi).
Intram,cautam cate ceva si iesam repede sa nu-mi prind urechile.
Acum,incerc sa ma integrez si eu in "societatea" virtuala si ma ia cu ameteala..
Se vorbeste cu mine intr-o limba necunoscuta mie.
Am primit puncte,paranteze,x-uri.....fratilor,incercati sa ma-njurati cu subtitrare,sa-mi pot insusi critica sau sa va multumesc.
Si nu stiu unde gresesc,eu incerc sa vorbesc politicos cu toata lumea.
Norocul meu e ca o mai prind pe fiica-mea care imi mai traduce cateva punctulete,dar tot raman cu o gramada de semne de intrebare.
Luati-ma usor si fiti blanzi cu mine.

Beethoven - Fur elise

2010-06-12T06:00:00.000-07:00

le sunt datoare prietenilor mei a caror joaca am stricat-o ieri.
ei se straduiau sa picteze ceva frumos.....si hop si eu cu bidineaua.

JOE COCKER "Have A Little Faith"

2010-06-12T04:59:00.000-07:00

Vama - Scrisoare catre Fat-Frumos

2010-06-10T06:00:00.000-07:00

Antonello Venditti - "Che fantastica storia è la vita"

2010-06-09T02:59:00.000-07:00

INCEPUTURI

2010-06-09T02:47:00.000-07:00

Fiecare zi parea o nesfarsita tortura.
Era studiata in continuare cu aceleasi priviri compatimitoare,acordandu-i-se aceeasi atentie exagerata din partea tuturor...Din partea tuturor,mai putin a lui...a profesorului.
-Cum te mai simti astazi, Arina?O intreba profesorul in fiecare dimineata, evitandu-i privirea.
-Mai bine, domnule profesor
-Bine pe dracu`, ii replica profesorul, iar cele din urma silabe puteau fi mai mult ghicite , caci profesorul parasise deja salonul.
Si din nou, cele doua smaralde, pareau sa se scufunde in oceanul de lacrimi din sufletul ei.
-Cum mai bine, Arina?Era randul doctoritei cu privirea blajina din prima zi.
-Ce are cu mine? Ce i-am facut ?
-Linisteste-te, Arina,tu nimic,se simte neputincios in fata bolii tale. Inca nu se cunoaste prea mult la nivel mondial...dar ai totusi incredere in el,stie ce face.
Si asa, ca intr-o pelicula derulata cu incetinitorul, se scursera doua saptamani de amar.
Dar organismul ei tanar se refacea putin cate putin.Ceru sa fie externata si sa-si continue tratamentul acasa.
Dulce libertate!
In aceea dupa amiaza, se deschise cerul, parca anume pentru ea, sa-si arunce pe pamant propriul ocean.
O binecuvantata ploaie calda de vara ii sarbatorea libertatea.
O intampina cu zambetul pe buze si picioarele desculte .
Ar fi topait asa desculta pe strazile ude...dar era prea curand .
Oricum, mergea din nou pe picioarele ei.
Traia.

Giuseppe Povia - Il bambini fanno ooh!

2010-06-06T07:01:00.000-07:00

UNDE ESTI COPILARIE ?

2010-06-01T06:57:00.000-07:00

Copilarie.....vag imi mai aduc aminte de ea.
A trecut o vesnicie.
Prinsa de aglomeratia zilnica,prin hatisul des de griji al vietii,mai patrunde arareori cate o scanteie din trecut.
Si-atunci,pentru cateva clipe...retraiesc tihna copilariei.
.........................
Ati sesizat ce gusturi ciudate au uneori oamenii?
Am intalnit persoane care adora mancarea de bostan cu mamaliga....Ce scarbos!
Altele care iubesc mirosul de motorina.
M-am intrebat initial cum e posibil sa indrageasca unii, lucruri care altora le-ar intoarce stomacul pe dos.
Cumva,ele reprezinta gustul sau mirosul copilariei.
Avem tendinta sa relationam adeseori un gust sau un miros de o intamplare fericita sau tragica din viata noastra.
Astfel,iubim,sau uram un anumit parfum,o anumita mancare,o anumita bautura.
Eu ador sa ma plimb desculta prin ploaia de vara,sa manans fructe nespalate direct din copac,sa mananc lapte praf cu lingurita,sa beau apa de izvor din causul palmelor.......
Sunt lucruri care ma readuc in copilarie

Michael Jackson - Remember The Time

2010-05-31T04:34:00.000-07:00

ITI MAI ADUCI AMINTE ? .....

2010-05-31T04:33:00.000-07:00

Am colindat printre bloguri si m-am incarcat cu bune si cu rele.Am aflat lucruri frumoase dar si urate.Am ascultat povesti incantatoare dar si melancolice sau triste.
Ne indragostim si iubim niste himere.Proiectiile unor imagini privite cu ochii sufletului nostru.
Dar apoi.intervine timpul plictiseala si rutina si sufletele noastre ajung sa fie ranite,iar acele imagini devin din ce in ce mai distorsionate,pana cand chipul celui pe care il iubeam candva devine de-a dreptul hidos.
Il privim din ce in ce mai instrainat si rece pana cand ajungem sa uitam chiar si faptul ca odinioara ne parea frumos.
Ne trezim captivi intr-o relatie care nu mai pare sa aiba nici un viitor...dar a avut un trecut?...frumos...parca...
A trecut atata timp incat uitam momentul inceputului momentul unei fericiri febrile,momentul in care ii cautam privirea pentru a ne incalzi sufletul..
.Iti mai aduci aminte?.....

Notre Dame de Paris Song 6 Ces diamants-la

2010-05-30T01:08:00.000-07:00

Belle, the original cast(Garou, Daniel, Patric)

2010-05-30T00:39:00.000-07:00

Garou - Je n'attendais que vous [OFFICIAL MUSIC VIDEO]

2010-05-30T00:31:00.000-07:00

POVESTEA ARINEI(continuare)

2010-05-28T00:33:00.000-07:00

O ploaie de inele negre inundase perna diforma a unui pat de spital .Era cumplit de cald si trupul ei subtire si lung parea ca leviteaza in aburii de urina aproape vizibili din salonul de neurologie.
Deschise ochii ei mari,verzi si se pomeni inconjurata de persoane necunoscute ce o priveau cu interes si comentau aprins.
Prima ei reactie fu sa se acopere pana-n gat cu cearsaful.
-Stai linistita Arina,trebuie sa te consultam.
Si au inceput.
Siruri nesfarsite de medici neurologi sau nu,pelerinau pe la capataiul ei si scenariul se repeta de te gandeai ca era prinsa fara scapare intr-o bucla a timpului..
Era pipaita,intepata,studiata,analizata,supusa acelluiasi control lung,obositor,cu gesturi si intrebari stupide:
-Inchide ochii Arina.Ce ai in palma?
-Degetul aratator al mainii dumneavoastra stangi,unghie scurta,raspunse fata,accentuand fiecare silaba,vizibil iritata.
-Nu trebuie sa te superi pe mine,raspunse blajin doctorita.Nu mai dureaza mult.
-Va rog sa ma iertati,raspunse Arina si cele doua smaralde parura ca se ineaca brusc in oceanul de lacrimi din sufletul ei.Mi-ar fi fost putin mai usor ,poate, daca as fi stiut ce se intampla cu mine.
-Mai ai putina rabdare.
Rabdare,cum putea sa i se ceara asa ceva?Pana ieri era o persoana intreaga,sanatoasa si ar fi putut "sa rastoarne si muntii" daca si-ar fi propus.
Astazi zacea aproape inerta intr-un pat imputit de spital si lumea se purta cu ea de parca ar fi fost noua achizitie a unei gradini zoologice.
Din aceeasi "gradina zoo" mai faceau parte alte trei femei,dar toate erau trecute binisor de prima tinerete...poate si de-a doua.
Asta era motivul pentru care erau ignorate de toata lumea, inclusiv de rudele acestora venite in vizita?
"Grotesc' era cuvantul care-i statea pe buze Arinei.Era personajul principal al unui tablou grotesc de Goya pe care lumea se bulucea sa-l vada.Asa ii parea tot tabloul ce se desfasura sub privirile ei speriateSi ea se simtea la fel de grotesca si ar fi vrut sa tipe,sa urle,sa se lupte sau macar sa fuga.
Dar era epuizata,iar trupul pe care il pipaia si il intepa toata lumea,nici macar nu parea ca-i mai apartine.
Privirile tuturor erau lipite de ea si toate sugerau tristete,compatimire,mila.
-Nu am nevoie de mila voastra,urla interiorul ei,dar din gura nu-i iesi nici un sunet.Inchise ochii.
Si-ar fi dorit ca haul ce se casca inauntrul ei sa inghita toate acele personaje sinistre ce pareau sa o inconjoare ... sau macar pe ea.
Auzi pe cineva soptind langa ea::
-Saraca,atat de tanara...suspecta de scleroza multipla...
Si oceanul de smarald se revarsa in rauri printre genele ei lungi...

ARINA

2010-05-24T00:09:00.000-07:00

Se trezi deranjata de o raza rebela de soare strecurata parca anume pentru ea prin jaluzelele dese.
Arunca un ochi somnoros inspre ceasul de pe noptiera.Mai avea aproape jumatate de ora de somn,dar raza aia nesuferita,castiga parca tot mai mult teren in fata jaluzelei.
Of....azi nu avea chef sa intre in lupta lor.
Cobora lenes din pat si se prelinse inspre baie.
Isi prinse neglijent intr-o coada claia de par lung si dezordonat,evitand ca de obicei oglinda.
Dadu drumul la apa rece sa se racoreasca.
Doamne.......ce se intampla?
Apa.....nu era.....nici rece dar nici calda.....nu mai era nici macar uda...
Era un suvoi fluid care ii lovea intr-un mod nefiresc palmele.
Se trezi instantaneu.Intinse mana dreapta inspre prosop dar nu reusi sa-l apuce.Il apuca totusi cu mana stanga si reusi sa se stearga.
Trebuia sa iasa cat mai rapid din baie.Categoric aici se petreceau lucruri ciudate.
Deschise usa si mai reusi sa faca un pas.
Se impiedica si cazu.Se uita ingrozita inspre obiectul care ii provocase caderea,dar nu vazu nimic.
Hotarat lucru,astazi intreg universul conspira importiva ei.
Se chinui sa se ridice,dar jumatatea dreapta a corpului ei parca murise.O avalansa de senzatii ciudate ii invadau tot mai tare fiinta.
Reusi sa ajunga pana la cel mai apropiat scaun pe care se prabusi vlaguita.
Isi drese voceasi striga inspre camera invecinata:
-Mama,nu ma simt prea bine.
Auzi apoi ca prin vis
:-Arina,Arina mama,spune ceva...te implor...
112 buna ziua.Ce urgenta aveti?

Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare

2010-05-22T00:42:00.000-07:00

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

Pasarea Colibri - Ploaia care va veni

2010-05-20T07:29:00.000-07:00

HAOS

2010-05-18T06:36:00.000-07:00

Rasfoiesc cu tristete paginile jurnalului meu.Arata asa cum arata si viata mea.Dezastru.
Eu,atat de grijulie si ordonata cu lucrurile care ma inconjoara si atat de neglijenta si nepasatoare cu propria-mi viata.
Cum am permis,oare,haosului sa puna stapanire pe existenta mea?
Si de cate vieti as avea nevoie sa mi-o randuiesc la loc?
De parca as fi dormit adanc si-n lipsa mea,un uragan napraznic mi-a decorat viata dupa bunul sau plac.
Incerc sa adorm la loc cu speranta ca dimineata voi gasi iar ordine.
Dar noptile mele sunt tot mai scurte si minunea nu mai are timp sa se petreaca.
Ma simt inotand impotriva curentului intr-un rau tulbure si murdar.
Am obosit.
O tabla curata.De asta am nevoie.
Incerc sa sterg cu disperare,cu frenezie si speranta din memorie ultimele evenimente.
Dar in urma raman totusi umbre,zgarieturi,cicatrici.....si durere...durerea asta...
IL URASC!
Il urasc pentru dezastrul in care mi-a transformat viata.
Dar mai mult il urasc pentru noroiul cu care mi-a murdarit universul.
Urasc?....
Inseamna ca mai traiesc totusi!
Nu merita nici macar ura mea.
Cat despre viata mea....Si un tablou de Picasso poate reprezenta un haos daca nu stii sa-l privesti...

Cele mai tari reclame

2010-05-15T11:12:00.000-07:00

tine tu luna

2010-05-15T00:38:00.000-07:00

De-o ciorba le-o ajunge

2010-05-14T01:42:00.000-07:00

Sunt dezorientata.

Imi facusem planuri sa tin post negru doua zile pe saptamana,sa reusesc pana-n iarna sa-mi inlocuiesc fereastra fisurata din dormitor.

Si vine bomba : pensionarilor li se vor taia 15% din pensie.

Acum cele doua zile de post negru se duc in contul ":libertatea:".

Dar sunt prea carcotasa.E bineeee.

E bine ca n-am ajuns la canibalism.INCA.

Ca de-om ajunge,eu nu voi putea sa-mi ajut familia prea mult timp.

Cat sa manance din mine?Sunt prea slaba.

Iar sunt carcotasa.

De-o ciorba le-o ajunge.

E TOTUSI PRIMAVARA

2010-05-14T01:36:00.000-07:00

Ma uit in calendar.10 mai.Deja?

Soare.

Miros de verde.

Scartait de scranciob.

Mustati aurii de pisoi somnoros.

Zambet de copil.

Pulbere de diamant ridicata de labutele unui catel.

Cosuri de adolescent.

Galben de forzitia.

Dantela de paianjen.

Pocnet de boboc greu de magnolie.

Jale de ciocarlie.

Cred ca e o primavara incalzita de sufletul meu.

Ratusca cea urata

2010-05-14T01:31:00.001-07:00

Cred cu tarie,intotdeauna am crezut-o,ca e mai bine sa taci daca nu ai ceva cu adevarat important de spus.Pana aici ar fi fost bine.Dar un excesiv bun simt imi recomanda sa nu vorbesc decat atunci cand sunt intrebata.Asta nu mai e la fel de bine.Mi-as dori sa scap de toate aceste complexe care ma-nconjoara,sa daram unul cate unul toate aceste ziduri ale temnitei in care m-am autoexilat.

FREE YOUR MIND!

Asta e sfatul pe care l-as da oricui.

Scapa de lanturi,gandeste liber.

Si este un sfat bun sa stiti.Intotdeauna am fost buna la dat sfaturi...ALTORA.

Poate ca a venit momentul sa-mi urmez propriile-mi sfaturi.

Atentie!Ratusca cea urata iese in lume!

Notre Dame De Paris Track 4 Bohemienne High Quality

2010-05-14T01:29:00.000-07:00

Vorbe cu greutate

2010-05-14T01:20:00.001-07:00

Cea mai infidela amanta a omului este Speranta. Te inseala zilnic si totusi, traiesti cu ea toata viata.

Probabilitatea sa intalnesti pe cineva cunoscut creste atunci cand esti cu cineva cu care nu trebuie sa fii vazut.

Intuitia este o stiinta exacta.

O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gandesti.

Timpul afectat fiecarei probleme de pe agenda sedintei va fi invers proportional cu importanta ei.

Hard-disk-urile sunt intotdeauna pline. N-are rost sa incerci sa faci rost de mai mult spatiu. Datele se vor extinde pana ocupa tot spatiul liber.

Oamenii, ca si natiunile, vor actiona rational numai dupa ce toate celelalte posibilitati au fost epuizate.

Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.

Orice lucru bun in viata e ilegal, imoral sau ingrasa.

Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.

Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.